Ce aproape-i suferința
De plăcerea vinovată!
Totuși mulți nu văd aceasta,
Că îi pândește năpasta,
Până-o află greu, odată,
Până-ajung sub judecată.

Care-i oare înțeleptul
Cu priceperea înaltă
Pentru-a evita furtuna.
Să nu umble după una
Spre-a ajunge pe cealaltă
Și stârnind în jur revoltă?

Din nespusa-ți năzuință
Înalț-o jertfă lui Hristos,
Că atunci, prin suferință
Înaintezi spre biruință
Și vei avea etern folos,
Câștigi cerul glorios.

Crucile sunt pe morminte,
Cum catargele, pe mare,
Semnul că sub ele-i pace.
Nu are cel rău ce face,
Că acolo e scăpare
De-orice încercări amare.

Ne-ncetat se varsă lacrimi
Și se fac morminte-n lume,
Toți sub glie-ncet se pleacă.
Nu-i pe lume să nu treacă
Nici un om și nici un nume,
Toți câți s-au născut anume.

Nu-ți lega aici nădejdea
Ca de-o singură comoară!
Poate orice să se schimbe,
Orișicâte ai pretinde.
Poate orice om să moară.
Vezi să nu rămâi de-ocară!
Amin.
(Vineri, 9 aprilie 2021)